Bucuresti, orasul claxoanelor
Lucram zilele trecute, undeva pe la 10 dimineata, cand la un moment dat aud sunetul unui claxon prelungit – cam vreo 30 de secunde – venind de pe bulevard (Mihai Bravu). Sa ne intelegem – asta inseamna ca sunetul venea de undeva peste 1 bloc fata de locul unde eram eu, dar suna atat de clar si puternic ca parea a veni din castile pe care le aveam la urechi.
Mi-am zis: ok… un om trezit invers, in drum spre munca. Dar m-am inselat. Peste cateva secunde a inceput si “corul”: dupa ureche as zice ca inca vreo 10-15 soferi pusesera in functiune instalatia de avertizare sonora cu care bunul producator le-a inzestrat bijuteriile pe 4 roti, conform legislatiei in vigoare.
Stand si ascultand acel sunet ce parea ca se auto-intretine mi-am zis ca asta trebuie sa fie “the new wave” in materie de claxoane, ca intrumente muzicale si in materie de claxonat, ca maiestrie artistica. Pentru ca sigur acolo nu se claxona! Nuuu… acolo deja se facea muzica. Si ce muzica, ce forta, cate tonalitati.
Probabil ca stiinta si tehnologia au progresat mult si in domeniul claxoanelor, pentru ca pe vremea batranei Dacia 1310, parca instrumentele astea erau mai blande, mai “user friendly”. Parca pe vremea aceea nu ajungeai aproape de infarct pentru ca nu ai fost atent 2 secunde la semafor, iar soferul din spate e mai iute de mana si de nervi.
In alta zi, traversam la pas, relaxat, intersectia din Dristor, cand un nefericit a avut incredibil de proasta inspiratie sa incerce sa intoarca imediat dupa semafor. Evident, manevra nu este una din cele mai elegante si de bun simt, dar ce a urmat dupa este greu de imaginat: soferii din spatele “infractorului” au inceput, evident, sa claxoneze – de parca tipul, care avea deja masina perpendicular pe banda respectiva, ar fi putut brusc sa dispara din locul respectiv – dupa care, constatand cu uimire ca nu au rezolvat nimic, au incercat sa traga dreapta, sa il ocoloeasca pe acuzat, totul fara sa ridice mana de pe claxon; cei de pe banda urmatoare i-au considerat brusc “infractori” pe primii si i-au pedepsit la randul lor, auditiv, in timp ce virau spre banda 1; evident “dezastrul” a ajuns in acel moment si la cei de pe banda 1, care socotind probabil ca ei chiar nu au nici o vina, au inceput sa le bata obrazul, vizual si sonor, tuturor celor din fata. Rezultatul: in cateva secunde intersectia a devenit “incandescenta” auditiv – vreo 20 de masini “cantau” in cor -, in timp ce cateva zeci de pietoni plus alte cateva sute de locatari ai blocurilor din jur incercau sa inteleaga cu ce au gresit.
Cred sincer ca ar trebui sa apara claxoane “medicinale”. Pentru ca un sofer cara tine mana 60 de secunde pe claxon e clar ca nu incearca sa il atentioneze pe cel din fata ci isi descarca basculanta de nervi pe care singur si-a agatat-o in spate si careia refuza sa ii dea drumul, dand vina pe societate, Basescu, sotie, sef, colegul care tocmai i-a luat postul si tot asa. Asa ca ma gandesc daca nu ar fi bine ca sunetul claxonului sa se auda de fapt, la adevarata valoare si putere, in interiorul masinii proprii, si un sunet mult mai bland, care sa atentioneze si nu sa ucida, sa se auda in exterior.
In felul asta, soferul frustrat isi aude propriul claxon cat vrea frustrarea lui si merge mai departe “mai curat si mai uscat”, in timp ce restul lumii traieste linistita cativa ani in plus.
Astept sugestii de imbunatatire la ideea asta si poate o vindem celor de la Dacia, sa scoatem uzina si tara din faliment :)
o propunere foarte ieftina, care nu umbla in buzunarul producatorilor de masini – probabil de aceea va fi si repede acceptata, dar defavorizeaza comerciantii de articole de igiena personala, ceea ce nu-i bai, pana la urma!
eu zic sa lasam cerumenul sa-si indeplineasca scopul natural! sa ne creasca dopuri in ambele urechi, ca sa nu mai auzim cu stanga claxonul si cu dreapta injuratura pietonului confrate!
in felul asta si noi devenim mai bogati cu 2 sapunuri si un set de betisoare pe luna, ca sa nu mai spun cat de relaxati vom deveni!
E si cerumenul o varianta. Dar aici intervine iar “blestemul” orasului modern: nu mai are lumea urechile “sigilate” natural. Probabil ca de aceea e lumea mai relaxata la tara :)
@Dragos Ionescu
ceea ce sugerezi nu are legatura cu viata la tara :))
sau, poate, doar partial! asa s-ar explica de ce vecinii asculta la gardul vecinului cu urechea stanga! cu ea colecteaza si barfele si injuraturile ce trec de urechea dreapta :))
Claxoanele astea nu sunt decat un efect secundar, mai interesant ar fi de localizat (si exterminat) raul, la radacina.
Sau macar de combatut…
O idee de combatut (verificata, funcioneaza) ar fi urmatoarea: La fiecare claxon sa raspunzi cu un zambet, sa te amuzi, nu sa te enervezi. Exista o sansa ca asta sa se ia de la unul la altul, si incet-incet nervii sa fie inlocuiti de buna-voie.
Bineinteles ca se extrapoleaza de la claxoane la toate celelalte generatoare de nervi: injuraturi, imbrancituri pe strada, priviri acre in magazin, lipsa de respect in banci si alte locuri publice etc.
Incearca sa te amuzi in loc sa te enervezi, de fiecare data, si o sa vezi ca o sa-ti fie mai bine. Cel putin tie. Si cu putin noroc, cum spuneam mai sus, poate deveni contagios.
Repet: verificat, si functioneaza perfect.
Sunt absolut de acord cu tine. Iar eu unul ma straduiesc in sensul asta… dar uneori e atat de greu sa nu scoti jungherul din teaca… :)) Mai aleas in societatea asta “turbata” parca, din Romania (sau din Bucuresti)
Pe cat de greu este, pe atat de satisfacator ulterior…